Comorile dacice din estul Transilvaniei

Sarmisegetuza, Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie... De cîte ori ne gîndim la strămoşii daci, ne vin în minte aceste locuri fabuloase. Poate din cauza misterului ce le înconjoară, poate din cauza frumuseţii sălbatice a munţilor Orăştiei.

Dar dacă am vrea să înţelegem mai mult din identitatea noastră, să înţelegem mai mult din rădăcinile noastre şi din trecutul străbunilor noştri, trebuie să ne întoarcem privirile şi către inima României, acolo unde, sînt numeroase așezări dacice.

Descoperirile

"Cînd am început să pun cap la cap diferitele studii arheologice, un prim şoc a fost numărul mare al descoperirilor. Strict pe estul Transilvaniei sunt 34 de cetăţi dacice! În toată Transilvania, cu siguranţă, sunt mai multe, însă nu au fost studiate siturile", îmi spune doamna Viorica Crişan, în timp ce pune pe masă şi răsfoim împreună lucrarea sa de doctorat.

"Unele dintre cetăţi sunt de mici dimensiuni, dar sunt destul de dese. Erau, probabil, reşedinţele aristocraţilor sau conducătorilor zonei, asemănătoare ca suprafaţă şi poziţionare cu cetatea de la Piatra Roşie, din Munţii Orăştiei.

"Toate cetăţile au şi aşezări civile în apropiere. Practic, oriunde ai merge, pe depresiunea Ciucului sau în zona Tîrgului Secuiesc, în orice localitate există unul, două sau trei puncte ale vechilor aşezări dacice."

"În toate aceste cetăţi s-au descoperit, în mod surprinzător, aceleaşi vase, aceleaşi piese de podoabă, oglinjoare, ca cele de peste munte, din Moldova."

Viaţa obişnuită a dacilor

Amănuntele din viaţa zilnică a dacilor au ieşit la suprafaţă din negura vremurilor, de sub pământul scormonit de arheologi.

Viaţa lor de atunci semăna surprinzător de mult cu viaţa bunicilor noştri de odinioară. Femeile ţeseau şi făceau haine cu fir mai strîns sau mai moale. S-au găsit greutăţile acelea speciale folosite la război, care întindeau firul mai mult sau mai puţin atunci când ţeseau. Pe lîngă ele aveau copii care se jucau cu miniaturi din lut: căniţe, farfurioare sau păpuşele. Oasele de animale găsite în incinta caselor arată că erau în primul rând mari crescători de vite, de oi sau porci. Vânatul era doar ocazional, după cantitatea de oase de cerb sau mistreţ descoperită. Făceau oale şi străchini din lut, însă erau mari meşteri în prelucrarea fierului. Aproape că nu există cetate în care să nu fi fost găsită zgura rămasă de la făcutul armelor sau uneltelor. Şi fierul prelucrat aici era de o calitate excepţională. Aveau case aşa cum mai vezi astăzi prin satele îndepărtate din munţi: din lemn, pe fundaţie de piatră şi tencuite cu pământ. Pînă şi uneltele erau aceleaşi cu cele folosite în bună măsură astăzi: sapa, furca, secera sau coasa. Şi, deşi erau practic nişte simpli ţărani, aveau bijuterii făcute de ei, foarte simple şi foarte frumoase: cercei sau brăţări din aur sau argint, mărgele din sticlă colorate, fibule sau pandantive lucrate de mînă, cu mare măiestrie. Ba aveau chiar şi oglinjoare în care se puteau admira.

Cetățile dacilor

sursă:

Catalin Manole, formula as