Balada Lupului alb

Feciori din dacă mamă,
Pribegi ca două cînturi,
Trecînd din vamă-n vamă
Sub pălmuiri de vînturi,

Mai blînzi ca o poveste
Din care-i lipsă vina,
Ne-au zămislit din Creste
Și ne-a scăldat Lumina.

Spălați în ploi și moine,
Curați ca două schituri,
Ne-au botezat în doine
Și ne-au sfințit în mituri.

Mai plînși ca două lacrimi,
Cuminți ca două stele,
Noi dezlegăm de patimi
Și descîntăm de jele.

Din tîmple ningem vise,
Din Inimă-dureri,
Speranțele nezise
La porți de învieri.

Ne-am îmbrăcat în Soartă,
Cumpliți ca o osîndă
La daca noastră poartă
Ca lupii stînd la pîndă.

Vom însera cu anul
Și-om deveni pămînturi...
Ne-o ține minte Neamul
Frumoși ca două cînturi.

Vom adormi cu veacul
Și-om deveni zăpadă...
Ne-o pomeni săracul
În plînset de baladă.

Ne vom zidi-n Credință,
În bolta Casei noastre,
Vom ninge cu voință
Și vom ploua cu astre.

Ne-o crește foc din Suflet,
Ne-or plînge-n palme macii,
Cînd ne-om opri din umblet
Feciori ai sfintei Dacii...

de Pavel Coruț